Aurul a fost întotdeauna special pentru rasa umană, datorită nuanței sale galbene frumoase, a rezistenței la coroziune, a strălucirii eterne și a maleabilității. În civilizația modernă, aurul este folosit în chimie, electronică și industrie.
Iată două metode simple de a testa autenticitatea aurului:
1. Testul mirosului
– Asigurați-vă că mâinile dvs. sunt ușor transpirate, apoi așezați bijuteria din aur în palma mâinii;
– Puneți cealaltă mână peste ea și frecați puternic mâinile împreună cu bijuteria;
– În cele din urmă, așezați-vă nasul aproape de palme și mirosiți-le. Dacă nu miroase a ceva metalic, atunci bijuteria dvs. a trecut testul. Dar dacă mâinile miros a monede, atunci este foarte probabil să ai de-a face cu aur fals;
Un metal ieftin folosit la confecționarea monedelor (și a bijuteriilor din aur fals) este alama, un amestec de cupru și zinc împreună cu alte materiale.
Alama poate arăta ca aurul, mai ales dacă este făcută într-un aliaj cu alt metal pentru a încerca să se apropie de greutatea și culoarea aurului.
Cu toate acestea, alama este mult mai reactivă decât aurul; atunci când este în contact cu apa sărată (precum transpirația) și aerul, aceasta produce mirosul acid caracteristic pe care îl au majoritatea monedelor.
2. Testul cu flacăra
– Asigurați-vă că aveți o brichetă care produce o flacără constantă;
– Puneți bijuteria pe o bucată de metal sau un instrument care nu se va topi prin ardere.
– Aplicați flacăra brichetei pe bucata de aur. Păstrați flacăra pe ea aproximativ un minut. Dacă metalul începe să se întunece este posibil să nu fie aur.
Aurul real, pur, atunci când este expus flăcării, va fi mai strălucitor după un timp, deoarece devine mai cald, dar nu își va schimba culoarea într-una întunecată.
Piesele false, realizate din diverse aliaje, își vor schimba culoare într-o nuanță mai întunecată când sunt expuse la foc.
În plus, dacă bijuteria este doar placată cu aur, atunci foița subțire de aur ar trebui să înceapă să se topească, arătând metalul interior.