SUA și-au pierdut titlul de cea mai bogată țară din lume, China fiind acum cea mai bogată națiune din lume.
Schimbarea în clasamentul bogăției globale a fost anunțată într-un raport McKinsey & Co., conform Bloomberg, care a fost prima publicație ce a dezvăluit că averea Chinei a crescut de la 7 trilioane de dolari în 2000 la 120 de trilioane de dolari în 2020.
În același timp, averea Statelor Unite a crescut la aproape 90 de trilioane de dolari, dar nu a reușit să se mențină pe primul loc.
Venirea Chinei în fruntea clasamentului a contribuit cu aproape o treime din creșterea totală a bogăției globale, care a crescut de la 156 de trilioane la 514 de trilioane de dolari în aceeași perioadă.
Analiștii economici cred că această creștere economică a Chinei s-a accelerat de când a devenit membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), un organism interguvernamental ce reglementează comerțul între națiuni.
Țările pot beneficia de pe urma acestei organizații, deoarece OMC ajută națiunile să stabilească reguli comerciale pe care să le aplice pe piețele în curs de dezvoltare.
Majoritatea chinezilor trăiesc în sărăcie
Deși guvernul chinez se mândrește cu titlul de cea mai bogată țară din lume, de fapt, această bogăție nu este distribuită corespunzător, deoarece doar 10% dintre gospodării pot fi considerate bogate. Deși China este o mare putere economică, majoritatea populației trăiește în sărăcie.
Progresul Chinei ar trebui urmărit în următorii ani deoarece, în timp ce creșterea economică aduce un randament sănătos, anumite modele de creștere a averii nete ar putea face ca națiunile să fie vulnerabile la colaps.
Colapsul din 2008 din SUA, care a fost declanșat de o prăbușire a pieței imobiliare, a demonstrat foarte bine acest lucru, iar creșterea prețurilor proprietăților a fost parțial responsabilă pentru creșterea economică a Chinei în acești ani.
China riscă o criză a datoriilor dezvoltatorilor imobiliari, similară cu criza financiară din SUA. Raportul sugerează că cel mai bun mod de a evita un astfel de colaps este investirea bogăției globale în afaceri mai productive care cresc PIB-ul.