De zeci de ani, o formațiune stâncoasă din estul Turciei, cu o formă izbitor de asemănătoare unei bărci, alimentează una dintre cele mai persistente controverse din arheologie. Recent, o echipă care investighează locul a avut parte de un moment neașteptat în timpul unor foraje de adâncime — ceva aflat sub suprafață a fost suficient de dur încât să rupă echipamentul de forat. Explicația pe care o oferă cei implicați este cel puțin îndrăzneață.
O formațiune veche de decenii, aflată sub lupă
Structura, cunoscută drept formațiunea Durupınar, a fost observată pentru prima dată în 1959 de căpitanul turc İlhan Durupınar, în timpul unui zbor de recunoaștere. Are o lungime de aproximativ 157 de metri și o formă atât de asemănătoare unei nave, încât a alimentat de atunci speculații că ar putea fi rămășițele Arcei lui Noe, descrisă în textele biblice. Mulți oameni de știință au respins ideea de-a lungul timpului, susținând că este vorba despre o formă geologică naturală. Cu toate acestea, un grup numit Noah’s Ark Scans, format din cercetători convinși de legătura biblică a sitului, continuă să investigheze zona cu echipamente tot mai avansate.
Drona care a coborât 18 metri sub pământ
Recent, echipa a trimis în interiorul formațiunii o dronă de tip Gopher, capabilă să pătrundă aproape 18 metri în adâncime, de unde a colectat probe. Andrew Jones, fondatorul organizației, a declarat că este convins că formațiunea reprezintă chiar Arca lui Noe, motiv pentru care a decis să supună situl celor mai riguroase teste posibile.
Momentul care a atras atenția tuturor
În cadrul acestor foraje de probă, unul dintre burghie s-a rupt după ce a lovit un material extrem de dur, aflat adânc sub suprafață. Potrivit lui Jones, acest lucru ar indica prezența unui lemn petrificat foarte vechi, nu a unei roci obișnuite. Argumentul echipei este că, dacă sub formațiune s-ar fi aflat doar calcar moale, așa cum se întâmplă în cazul rocilor naturale din zonă, burghiul nu ar fi cedat. Datele preliminare obținute cu radar nu au arătat, potrivit lor, semnătura tipică a unei roci solide și omogene.
Ce urmează
Probele obținute prin foraj vor fi trimise către un laborator pentru analize suplimentare, menite să clarifice natura exactă a materialului întâlnit. Echipa intenționează, de asemenea, să trimită un robot în tunelurile și camerele identificate anterior prin scanări radar, în încercarea de a înțelege mai bine structura interioară a formațiunii.
Este important de menționat că, până în prezent, aceste descoperiri nu au fost validate printr-un proces oficial de evaluare științifică (peer-review), iar comunitatea științifică rămâne, în mare parte, sceptică față de ipoteza conform căreia formațiunea ar fi o construcție umană, cu atât mai puțin Arca biblică. Misterul din jurul formațiunii Durupınar rămâne, cel puțin deocamdată, nerezolvat.
