Un număr mare de rugăciuni creștine folosesc cuvântul „Aleluia”, care este de origine ebraică. Adesea apare în cântările bisericii sau în timpul închinării. Dă solemnitate momentului, sporind sensul rugăciunii. Cuvântul „Aleluia” este tradus din ebraică ca „Laudă Domnului”.
Pentru o persoană modernă acest cuvânt este neobișnuit și complet de neînțeles.
Istoricul cuvântului
În ciuda faptului că toate rugăciunile au fost traduse în limba română, două cuvinte au fost păstrate fără traducere, care rămân în textele sacre până acum – acestea sunt „Amin” și „Aleluia”.
Originea conceptului de „Aleluia” este asociată cu numele zeului Yahweh din Biblia evreiască. El reprezintă Creatorul, Judecătorul și Sursa mântuirii întregii lumi:
“Eu sunt Yahweh, Dumnezeul tău, cel care te-a scos din sclavia Egiptului. Să nu ai alți Dumnezei în afară de mine”. De asemenea, în ebraică, „HaleluYah” înseamnă „Slăviți-l pe Yah”.
La creștini, Biblia evreiască se numește “Vechiul Testament” și reprezintă o colecție de scrieri iudaice sacre, preluate și modificate mai târziu de creștini.
Când se obișnuiește să spui “Aleluia”?
Acest cuvânt se găsește adesea în slujbele bisericii, precum și rugăciunile care pot fi citite acasă.
Biserica susține că prin „Aleluia” și „Amin”, o persoană își exprimă adevărata credință în Dumnezeu. Prin aceasta, credinciosul își exprimă din nou credința sinceră, confirmând că îl crede pe Dumnezeu din toată inima.
Enoriașii îl laudă pe Domnul, îl glorifică și îi mulțumesc pentru tot ceea ce îi înconjoară, pentru lumea pe care a creat-o.