Dacă întrebi un copil ce culoare are Luna, el va răspunde cu siguranță că este galbenă. Așa o vedem noi de pe Pământ, așa o pictează artiștii. Cu toate acestea, oamenii de știință au un alt răspuns în ceea ce privește culoarea Lunii.
Suprafața Lunii este, de obicei, de culoare gri deschis, deși există anumite părți care sunt compuse din roci gri închis. Luna are o culoare diferită atunci când este observată de pe suprafața sa, din spațiu și de pe Pământ.
Suprafața Lunii este compusă în principal din rocă gri deschis, în timp ce petele cenușii închise, care pot fi văzute pe Lună, sunt cratere vulcanice. Cu cât este mai mult titan prezent pe suprafața Lunii, cu atât culoarea este mai închisă. Unele zone de pe suprafața Lunii sunt maro-gri, în timp ce altele sunt mai aproape de alb.
Imaginile din spațiu arată cel mai bine adevărata culoare a satelitului nostru. Din cauza reflectării reduse a luminii solare, Luna este văzută adesea albă în timpul zilei. Noaptea, Luna tinde să aibă o nuanță galbenă. În funcție de perioada anului și de diferitele cicluri ale Pământului, Luna poate căpăta o nuanță gălbuie mai închisă, părând portocalie. Această nuanță portocalie apare cel mai frecvent în perioada toamnei.
Misiunile Apollo au descoperit multe lucruri interesante despre culorile Lunii
Pe lângă alte lucruri, oamenii au fost curioși să afle ce culoare are Luna. Când James Lovell a orbitat pentru prima dată în jurul Lunii, pe 24 decembrie 1968, impresia lui asupra culorii satelitului nu a lăsat loc de îndoială: „Luna este în esență gri. Arată ca tencuiala Parisului, un gri nisip”, a declarat el de pe orbita Lunii în ajunul Crăciunului.
În următorii ani, când misiunile Apollo au aterizat pe suprafața Lunii și au făcut mai multe fotografii color, s-a descoperit că Luna are mai multe nuanțe de gri.
Cu toate acestea, satelitul nostru natural nu este atât de monocolor pe cât pare. Cu ajutorul imaginilor obținute cu ajutorul aparatelor foto speciale, sunt observate unele nuanțe albăstrui, verzi, portocalii și roșiatice. Ochii noștri nu sunt capabili să distingă aceste culori fără ajutorul unui telescop profesional, iar prezența acestora pe suprafața Lunii este pusă pe seama culorii mineralelor din zonele respective.
În unele regiuni, câmpiile lunare sunt roșii, iar în altele sunt albastre. Cunoscuta Mare a Liniștii (Mare Tranquillitatis) este ușor albăstruie, în timp ce craterul Copernic are o nuanță violet.
În concluzie, răspunsul la întrebarea „Ce culoare are Luna” este o varietate de nuanțe de gri. De asemenea, cu ajutorul instrumentelor foto speciale, oamenii de știință au descoperit și alte nuanțe pe suprafața Lunii. Astfel, găsim nuanțe verzi în zonele bogate în olivină, nuanțe portocalii în zonele cu fier, chiar și unele nuanțe albăstrui în zonele bogate în titan.