O baterie minusculă furnizează de 180 de ani energie electrică pentru o sonerie. Dispozitivul îi fascinează pe oamenii de știință, iar nimeni nu știe motivul pentru funcționarea atât de îndelungată.
Clopotul din Oxford, dispozitivul care funcționează fără întrerupere din 1840
Clopotul enigmatic se află, după cum sugerează și numele, la Universitatea din Oxford din Marea Britanie și este protejat de un capac dublu din sticlă. Un bilet scris de mână menționează că bateria a fost atașată la clopot în 1840. De atunci, un pendul se balansează înainte și înapoi între două clopote, creând astfel un sunet asemănător unei sonerii.
Bateria a fost adusă în 1840 de către fizicianul și clericul Robert Walker. Trecuseră doar 40 de ani de când Alessandro Volta, pionierul italian al electricității, inventase prima baterie. Dacă stăm bine să ne gândim, bateria de la Oxford a supraviețuit fiecărei baterii pe care omenirea a produs-o vreodată și deține un record menționat în World Guinness Book pentru asta. Dar cum funcționează? Ce face ca această baterie să țină atât de mult?
Ei bine, adevărul este că nimeni nu știe de ce. Este formată dintr-o pilă uscată care are mai multe discuri suprapuse. Compoziția precisă a acestei pile nu este cunoscută cu exactitate. Cert este că exteriorul bateriei este format din sulf care este folosit pentru izolație.
Se crede că în interior există probabil câteva sute de straturi de folie de staniu și hârtie impregnate cu sulfat de zinc. Acest înveliș ar fi acoperit pe o parte cu dioxid de mangan.
Pentru a afla exact ce se ascunde în această baterie veche de 180 de ani, ar trebui ca oamenii de știința să o demonteze, însă există riscul ca aceasta să se defecteze. Atâta timp cât bateria funcționează, nu vom ști care sunt componentele sale reale.
Tensiunea bateriei este extrem de scăzută, iar unii oameni care stau prost cu auzul au nevoie de un dispozitiv special pentru a asculta dispozitivul. Deoarece clopotele au produs peste zece miliarde de bătăi, semnele de uzură sunt de înțeles.
VEZI VIDEO