Colosseum-ul, simbolul Romei antice

Distribuie articolul să vadă și alții

Colosseumul, numit și Amfiteatrul Flavian, este un amfiteatru construit în Roma în timpul dinastiei Flavian. Construcția Colosseumului a început în perioada anilor 70-72 A.D. și a fost inițiată de către împăratul Vespasian, fondatorul dinastiei Flavian. Este localizat la este de dealul Palatin, pe rămășițele fostei Case de Aur (Domus Aurea a lui Nero). Situl de constucție a Colosseumului a fost ridicat pe fostul lac artificial din centrul Romei, piesă centrală în complexul construit de împăratul Nero, iar această decizie a fost luată atât din motive simbolice cât și practice. Vespasian, a cărui cale către tron a avut începuturi relativ modeste, a ales să înlocuiască lacul privat al împăratului tiranic cu un amfiteatru public care ar putea găzdui zeci de mii de romani.

Structura a fost oficial „botezată” în 80 A.D. de către Titus într-o ceremonie care a inclus 100 de zile de jocuri. În 82 A.D., Domițian a complet lucrarea prin adăugarea ultimului etaj. Spre deosebire de restul amfiteatrelor care erau construite între două dealuri pentru un mai bun suport al construcției, Colosseumul este o structură autonomă din piatră și beton, planul eliptic având 189m lungime și 156m lățime. Trei din etajele arenei sunt înconjurate de arcade încadrate de semi-coloane decorative în stil doric, ionic și corintic; structura aranjamentului de coloane a devenit baza codificării renascentiste, cunoscută ca ansamblul ordinelor. Structura principală și fațada sunt din travertin (tuf calcaros compact), pereții secundari sunt din tufă vulcanică (rocă vulcanică), cupola și arcadele sunt din beton.

Amfiteatrul avea o capacitate de aproximativ 50.000 spectatori care erau protejați de soare cu ajutorul unui acoperiș retractabil imens (velarium). Acest velarium era susținut de piloni amplasați în partea superioară a Colosseumului și constituit dintr-o pânză de dimensiuni mari, manipulată cu ajutorul unui sistem de pârghii care era manevrat de sute de marinari romani (înrolați special pentru aceaste manevre). Colosseumul a fost scena a mii de competiții între gladiatori, lupte între oameni și animale, precum și simulări ale luptelor navale. Totuși, este incerta faptul dacă arena a fost folosită și pentru torturarea (martiriu) creștinilor timpurii. Deoarece amfitatrul avea o capacitate imensă era nevoie de un sistem de acces și evacuare eficient, iar arhitecții epocii au conceput soluții aproape identice cu cele folosite în prezent la stadioanele de capacitate mare. La parter au existat 80 de intrări, dintre care 4 erau rezervate elitei. Intrarea principală din nord era accesibilă doar împăratului și apropiaților săi, iar celelalte 3 intrări axiale erau utilizate de către elita societății. Aceste patru intrări erau decorate cu multiple picturi și reliefuri din stuc (material folosit la decorațiuni exterioare) dintre care s-au păstrat doar unele fragmente. Biletele de acces pe arenă erau, de fapt, bucăți de ceramică pe care erau indicate secțiunea și rândul.

Colosseumul a fost afectat de fulgere și cutremure în timpuri medievale, dar și de vandalism. Locurile din marmură și decorațiunile au dispărut aproape în totalitate deoarece amfiteatrul a fost folosit pe post de cariera de piatră pentru mai bine de 1000 de ani. Datorită cataclismelor naturale, la ora actuală, există doar partea de nord din întregul zid exterior. Restul exteriorului actual al Colosseumului este, de fapt, zidul interior de la origine. Conservarea amfiteatrului a demarat la începutul secolului al 19-lea prin eforturile depuse de către Pius al VIII-lea și proiectul de restaurare a început în anii 1990. Colosseumul este una dintre atracțiile turistice majore ale Romei. În interiorul arenei se organizează regulat expoziții despre cultura Romei antice.

Distribuie articolul să vadă și alții