Povestea lui Terente. Amantul femeilor bogate și spaima poliției

Terente, pe numele sau real Stefan Vasali, a fost un bandit din zona Brailei in perioada interbelica. A devenit celebru prin cruzimea jafurilor si violurilor sale. Deasemenea, Terente mai este cunoscut si datorita virilitatii sale, fiind cautat frecvent de femeile bogate pentru servicii sexuale.

terente12
Copilăria si căsătoria

Locul și anul nașterii nu sunt cunoscute cu exactitate. Unele surse vorbesc de satul Carcaliu din județul Tulcea, în vreme ce alte păreri indică localitatea Baldovinești, județul Brăila. Ștefan s-a născut într-o familie numeroasă de lipoveni săraci care se îndeletniceau cu pescuitul. După spusele mamei sale, a fost un copil cuminte și bun la învățătură.
Vasali este amintit ca un bărbat plăcut la înfățișare, cu ochii verzi-maronii, cu părul negru, înalt, bine făcut. La nici 20 de ani se căsătorește cu Ustinia, fata lui Calistrat, cu care a avut patru copii. În 1916 efectuează stagiul militar, fiind recrutat în Marina Militară pentru a lupta în Primul Război Mondial, unde își pierde un frate mai mare. La întoarcere, ajunge căpitan de șlep (după o altă versiune, atman, adică șef de echipă pescărească). Doi dintre copiii săi mor înecați, trupurile nefiind găsite. Două zile mai târziu, soția bolnavă de ciumă moare la un spital din Giurgiu. Ceilalți doi copii mor în scurt timp, molipsiți de ciumă de către mama lor.
Pierderea primei soții și a celor patru copii îl determină pe Vasali să înceapă să bea, avându-l ca partener de băutură pe Akim Parfenie, cu a cărui fată mai mică, Avdotia Arina, se va căsători. La scurt timp după căsătorie, o soră a Arinei îi înscenează lui Vasili o presupusă infidelitate a soției cu un armator grec foarte bogat, de care aceasta fusese îndrăgostită cu puțin timp înaintea căsătoriei. Găsindu-l pe grec în grădina sa (invitat în fapt de sora Arinei), Vasali își înjunghie soția, care însă supraviețuiește datorită promptitudinii cu care a fost transportată la un spital brăilean. Vasali este arestat și încarcerat pentru prima oară, dar va evada grație ajutorului unui gardian.

Celebritatea

După evadare, Vasali comite infracțiunile prin care și-a câștigat renumele, presa vremii contribuind în mod semnificativ la crearea legendei din jurul numelui său. Chiar din ziua ce a urmat evadării sale, ziarele au scris următoarele: „Ediție specială, ediție specială! A evadat Terente! Terente, senzații, violențe!”. Deși cel la care se făcea referire nu era încă cunoscut, zvonul a căptat imediat atenția oamenilor. Se crede că astfel s-a răspândit și porecla Terente.

Ca urmare a unei spargeri în compania unui cunoscut, este prins din nou însă evadează iarăși, de această dată fiind ajutat de o femeie, Didina. Bărbatul cunoștea foarte bine canalele din Balta Brăilei, ascunzătoarea sa fiind aflată pe insula Fundu Mare. El își formează o bandă, cu care jefuiește bărcile pescarilor, iar apoi vasele cu mărfuri de pe Dunăre. Se spune că o parte din bunurile furate erau împărțite săracilor din satele vecine. Terente jefuiește 60.000 de lei de la un inginer responsabil cu salariile într-o carieră de piatră. Săvârșește primul omor în luna ianuarie a anului 1924, victima fiind un șef de post care o curta pe Didina.

Răpirea fetelor virgine

Terente era apreciat pentru virilitatea sa, primind scrisori și invitații de la doamne și domnișoare, pe care le onorează în parte. În iunie 1924, el răpește două fete virgine cu parinti foarte bogati (Netty Herovici, 17 ani, și Sylvia Bernescu, 22 de ani) și le ține sechestrate timp de o săptămână. Unele relatări susțin că fetele au fost abuzate sexual de oamenii din banda lui Terente. Alte surse spun că gestul nu le-a pus în pericol viata si sanatatea, ci doar a stimulat imaginea publică a banditului, fetele fiind bine tratate și răsplătite în acest interval cu daruri de preț. În orice caz, Sylvia Bernescu a fost convinsă să scrie un roman inspirat de această aventură, În ghearele lui Terente. Prima parte a romanului a fost publicată în cotidianul „Dimineața”, la data de 28 octombrie 1924.

prostitutie 1Isteria Terente și exilul
Ca urmare a faptelor și vieții aventuroase ale lui Vasali s-a născut „isteriea Terente”. Astfel, au aparut ciorapi de damă, chiloți și pălării „marca” Terente. Isprăvile amoroase ale banditului au trecut granița, romanul Sylviei Bernescu fiind citit mai cu seamă la Paris, unde detronează romanele lui Panait Istrati. Cotidiane de prestigiu, ca Daily Express (Marea Britanie), Corriere della Sera (Italia), Neue Freie Press (Austria) și altele din Franța și Ungaria au trimis reporteri speciali la Brăila în căutarea lui Terente.

Autoritățile ofereau ca recompensă o suma enorma de bani, 200.000 lei (300.000, după alte surse) pentru capturarea lui Terente, viu sau mort. Armata, poliția și jandarmeria au desfășurat manevre în Brăila și în împrejurimi în scopul prinderii sale. Astfel, perimetrul de 360 km dimprejurul localităților Brăila–Ghecet–Măcin și Brăila–Hârșova–Ghindănești a fost declarat zonă de război. Simțindu-se în pericol, Terente părăsește zona Brăilei, mergând în susul Dunării, până în Bulgaria. Urmează trei ani de exil în Bulgaria, Serbia și Grecia, unde comite 19 crime.

Întoarcerea în țară. Moarte
În 1927 revine în România și își continuă tâlhăriile în zona Brăilei. În noaptea de Înviere (luna aprilie), pătrunde în casa preotului din satul său, jefuiește și o violează pe preoteasă. Gestul determină revolta pescarilor din sat, până atunci simpatizanți ai săi. Aceștia se oferă să sprijine jandarmeria și indică oamenilor de ordine ascunzătorile lui Terente. În dimineața zilei de 4 iunie, Terente este recunoscut de către soțul preotesei într-o barcă pe Dunăre și un jandarm il impusca mortal.
penis terenteAutopsia a fost făcută de doctorița Maria Zaharescu, medic legist al Plășii Măcin, care, la cererea autorităților, a prelevat capul și penisul lui Terente. Capul a fost inițial îngropat în afara satului, apoi recuperat și trimis împreună cu penisul la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” din București. După mai multe refuzuri ale groparilor, restul cadavrului a fost înhumat de către un evreu. Groapa a fost prea puțin adâncă, astfel încât cadavrul a fost descoperit și devorat de câini. Penisul, cu o lungime de 22 cm în stare erectă, a fost conservat și expus la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” timp de 82 de ani, după care a fost aruncat din cauza degradării. Valoarea sa este dată și de mesajul tatuat pe el: „Fut bine și apăsat la cioc”, o raritate artistica. În noiembrie 2014, o copie fidelă a penisului a fost expusă în clubul swingers din București, Attraction Club.
[sursa]

Daca ti-a placut articolul, urmareste ATLAS GEOGRAFIC pe FACEBOOK

Îți place articolul? Distribuie-l prietenilor tăi!