Oimiakon, Siberia – Viața la minus 70 de grade Celsius

Distribuie articolul să vadă și alții

siberia 1
sursa foto: dailymail.co.uk

 

Polul mondial al frigului este considerat satul Oimiakon, situat în nord-estul Siberiei. Denumirea Oimiakon înseamnă în dialectul local „apă care nu îngheaţă. Şi nu este vorba de o legendă, ci de un fenomen natural real: râul, care trece prin Oimiakon, în unele locuri nu îngheaţă chiar şi când se înregistrează geruri de -50 de grade.

Recordul de temperatură în aceste locuri este de -71,2 grade Celsius. Însă cei care vin în această zonă le sunt suficiente şi -50-55 de grade pentru a simţi celebrul ger. „Începem să îngheţăm la -50 de grade Celsius. Dacă este mai cald, adică temperatura este mai ridicată de -50 de grade, se poate considera că n-a fost iarnă”, menţionează o reprezentantă a administraţiei din Oimiakon, care emite pentru turişti certificate care atestă vizitarea celui mai rece punct locuit de pe planetă.
Oimiakon are mulţi concurenţi – alte sate din Yakutia, care aspiră şi ele la titlul de „polul frigului”. Însă Oimiakon continuă să rămână cel mai popular. Tocmai aici vin cei mai mulţi turişti, care vor să simtă pe propria piele ce înseamnă gerul şi să vadă cum se transformă momentan în abur apa clocotită dintr-un vas.

Pentru vizitatori, polul frigului este interesant şi pentru că acest loc nu este unul tipic pentru turişti. Cei care se ocupă aici de „sfera turistică” sunt mai degrabă o excepţie de la regulă şi fac asta din entuziasm. Unul dintre ei este meteorologul local ValeriVinokurov, El locuieşte într-o căsuţă din lemn cu o grădină mică, în care se află staţia de meteorologie. El oferă turiştilor o singură cameră cu mobilă sovietică, le găteşte delicatese din Yakutia: organe de cal sau peşte crud îngheţat. Dintre delicatese merită gustată şi îngheţata de Yakutia, făcută de Valeri şi lăsată „pentru un minut” să îngheţe pe coridor. Baia trebuie umplută manual cu apă, dintr-un butoi în care se topesc bucăţi uriaşe de gheaţă.

La Oimiakon turiştii au şansa să vadă viaţa rurală, care nu se organizează după vizitele lor, ci îşi urmează cursul firesc. Se pot face cumpărături şi în singurul magazin din sat, unde cheltui mai putini bani pe mancare decat la Moscova. Se poate vizita şcoala, sala de cazane în care localnicii muncesc pentru a asigura căldura, se poate măsura nivelul apei acolo unde râul nu îngheaţă.
[sursa]

Daca ti-a placut articolul, urmareste ATLAS GEOGRAFIC pe FACEBOOK

Distribuie articolul să vadă și alții