De la zdrențe la bogății: fiul de sclav care a devenit împărat al Romei

Dioclețian a fost imparat al Romei din 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305. Odată cu urcarea lui pe tron începe era dioclețiană.

Născut într-o familie săracă de foști sclavi din Salona, Dalmația, Dioclețian își începe cariera militară ca simplu soldat, devenind comandantul gărzii personale a lui Numerianus.

La moartea acestuia este proclamat Augustus pentru armata din Orient (20 noiembrie 284). După bătălia de la Margus și dispariția împăratului Carinus, rămâne împărat unic, ulterior decernându-i acest titlu și tovarășul său de arme, Maximian.

La 1 martie 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului.

Împăratul Dioclețian

Dioclețian răspundea de administrarea provinciilor orientale. Între 297-298, Dioclețian poartă un război victorios împotriva Persiei, fixând granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient.

Încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu) duce, între anii 303-304, la promulgarea a 4 edicte anticreștine care declanșează cea mai mare persecuție din istoria Imperiului împotriva acestei religii, rămânând în istorie sub denumirea de persecuția lui Dioclețian.

Îți place articolul? Distribuie-l prietenilor tăi!