De ce grecii purtau barbă, dar romanii nu?

În lumea modernă, prezența părului pe față nu este reglementată de niciun standard, moral sau juridic.

Fiecare om are dreptul de a decide singur dacă va purta barbă sau nu. Cu toate acestea, în trecut, această problemă era mai strict reglementată juridic sau de norme sociale.

Grecii antici tratau părul facial în mod favorabil. Pentru ei era un simbol al înțelepciunii și al cunoașterii. Prezența unei bărbi cu o anumită formă indica faptul că o persoană aparține unei anumite clase sociale.

Obiceiul a continuat până când puterea asupra Greciei a ajuns în mâinile lui Alexandru cel Mare. Odată cu aspectul său, moda bărbii s-a stins repede.

Aici opiniile istoricilor diferă – unii spun că oamenii au urmat pur și simplu exemplul liderului militar. Alții spun că Alexandru nu putea avea barbă (din motive fiziologice) și le-a interzis celorlalți să o aibă.

În orice caz, înainte de luptă, comandantul ordona soldaților să-și bărbierească bărbile în scopuri de securitate – pentru ca inamicii să nu-i poată apuca în luptă. De atunci, în Grecia, părul facial a devenit o caracteristică doar pentru filosofi și personal non-militar.

Filosofi greci

În ceea ce privește romanii, aceștia au preferat să aibă fețele curate, fără păr. Unii istorici susțin că împăratul Nero ar fi fost inițiatorul acestei mode.

O față fără păr era apreciată; părul lung era asociat cu barbarii, cu oamenii închiși la minte. Vechii romani considerau că o tunsoare scurtă, îngrijită și o față fără păr sunt semnele unui bărbat civilizat.

Îți place articolul? Distribuie-l prietenilor tăi!