NASA spune că acesta nu este un scutec spațial, dar în realitate fix asta este. Ei îl numesc îmbrăcăminte cu absorbție maximă. Dar de ce astronauții folosesc așa ceva?
Practic, atunci când astronauții stau în naveta spațială legați de scaunele lor și gata de plecare, pot întâmpina întârzieri foarte mari, uneori chiar ore.
Când au nevoi fiziologice, ei nu pot coborî pur și simplu de la locurile lor pentru a merge la toaletă.
Rămâne memorabilă întâmplarea astronautului Alan Shepard, care, în timp ce aștepta decolarea în capsula sa pe 5 mai 1961, a fost “chemat de natură”.
El a fost primul american care a ajuns în spațiu. Din cauza diverselor probleme tehnice, decolarea lui Shepard s-a amânat prea mult timp. L-a contactat pe amicul său Gordon Cooper, care coordona misiunea de la sol:
Shepard: Gordo!
Gordo: Da, Alan;
Shepard: Omule, trebuie să urinez.
Gordo: Ce să faci?
Shepard: M-ai auzit. Am nevoie la toaletă!
Nu putea să iasă din capsulă și echipa medicală a crezut că lichidul îi poate scurtcircuita cablurile de monitorizare a corpului montate în costum.
Oamenii de știință de la NASA nu au crezut că acest lucru s-ar putea întâmpla – zborul lui Shepard trebuia să fie scurt, doar că atunci nu existau scutece spațiale sau niciun alt mecanism care să răspundă nevoilor fiziologice ale lui Shepard.