Cea mai adanca groapa de pe Pamant

Distribuie articolul

groapa
sursa foto: nbcnews.com

Gaura de foraj de la Kola a fost rezultatul unei sapaturi stiintifice, proiect al fostei URSS. Proiectul dorea sa sape cât mai adânc în scoarta Pamântului. Forajul a început pe 24 mai 1970 pe Peninsula Kola, folosind un „Uralmash-4E” si apoi un „Uralmash-15000” ca instrumente de foraj. Mai multe gropi au fost sapate pornind de la o groapa principala. Cea mai adânca, SG-3, a fost terminata în 1989, creând o groapa de 12.261 m adâncime. La ora actuala, cea care detine titlul de „cea mai adanca” groapa sapata este putul petrolier Maersk BD-04A, de la Al-Shaheen, Qatar, care are 12.290 m lungime.

Proiectul a fost propus prima data în 1962 si a fost repartizat catre Consiliul stiintific Interdepartmental pentru Studiul Interiorului Pamântului si pentru Foraje de Mare Adâncime. Locatia a fost aleasa în 1965 în NV URSS, 10 km vest de orasul Zapolyarny, la 69°23’N 30°36’E.

Timbru 1987
Timbru din anul 1987, care face referire la gaura Kola

Adâncimea initiala e fost stabilita la 15.000 m. La 6 iunie 1979, recordul mondial de adâncime detinut de groapa Bertha Rogers din Washita County, Oklahoma, 9.583 m a fost depasit. În 1983, forajul a depasit nivelul de 12.000 m si a fost oprit pentru un an pentru a celebra evenimentul. Aceasta perioada de pauza este posibil sa fi contribuit la un esec dezamagitor pe 27 septembrie 1984: dupa forarea la 12.066 m, 5.000 m de tevi de foraj s-au desprins si au fost abandonate în adânc. S-a decis sa se foreze din nou de la 7000 de metri. Groapa a atins 12.262 m adâncime în 1989. În acel an groapa ar fi trebuit sa atinga 13.500 m pâna la sfârsitul lui 1990 si 15.000 m pâna în 1993. Totusi, din cauza depasirii temperaturii prevazute la aceasta adâncime si pozitionare, 180 °C în loc de 100 °C, forajul la adâncime mai mare a devenit imposibil si a fost oprit total în 1992. Odata cu cresterea în temperatura datorata adâncimii, forajul la 15.000 m ar fi însemnat lucrul la 300 °C, moment în care aparatele ar fi încetat sa functioneze.

Groapa de foraj de la Kola a penetrat aproximativ o treime din scoarta continentala baltica, estimata ca având 35 de kilometri grosime, cu roci de circa 2,7 miliarde de ani la capat. Proiectul a cerut studii geofizice extinse. Zonele studiului au fost structura adânca a Scutului Baltic; discontinuitatile seismice si regimul termic în scoarta Pamântului; compozitia fizica si chimica a scoartei adânci si tranzitia de la scoarta superioara la cea inferioara; geofizica litosferica; ti creerea ti îmbunatatirea resurselor pentru studiu geofizic avansat.

Gaura sudată- august 2012 ©Rakot13
Groapa de la Kola la ora actuala – sigilata (august 2012)

Pentru savanti, una din cele mai fascinante descoperiri ce au rezultat din acest experiment a fost faptul ca schimbarea în vitezele seismice nu a fost gasita la o granita care marca tranzitia ipotetica a lui Jeffrey de la granit la bazalt; era la fundul unui strat de roca metamorfica care se extindea de la 5 la 10 km dedesubtul suprafetei. Roca fusese îndelung fracturata si era saturata de apa, ceea ce era surprinzator. Aceasta apa, spre deosebire de apa de la suprafata, provenea din minerale si era incapabila de a ajunge la suprafata din cauza unui strat de roca impermeabila.

Alta descoperire neasteptata a fost masa de hidrogen, noroiul ce curgea din groapa fiind descris ca „clocotind” cu hidrogen.

Prima groapa facuta de oameni in scopuri de cercetare a scoartei tereste si cea care a detinut timp de 20 de ani titlul de „cea mai adanca groapa” a ajuns sa fie inchisa din cauza lipsei de fonduri. Proiectul a fost inchis in 2005 din lipsa de bani si toate echipamentele de cercetare si foraj au fost casate, locul ramanand abandonat din anul 2008.

Daca ti-a placut articolul, urmareste ATLAS GEOGRAFIC pe FACEBOOK

Distribuie articolul