Cât rezistă un om fără mâncare?

desertSunt multe cazuri documentate în care oamenii au rezistat un interval de timp cuprins între 10 și 20 de zile, existând și cazuri de până la 60 de zile.

Suedezul Peter Skyllberg ar fi rezistat cel mai mult, 60 de zile, închis într-o mașină sub zăpadă, iar temperaturile pe care le-a îndurat au fost de pâna la -300C. Acesta fost salvat în ianuarie 2012. Totuși, salvatorii sunt sceptici în privința blocării în mașină și bănuiesc că bărbatul ar fi putut ieși cu ușurință din aceasta.

Înainte de suedez, recordul ar fi fost ținut de iluzionistul David Blaine care a stat fără hrană și apă 44 de zile (2003). Dar știm că meseria lui Blaine constă în iluzii, deci nu se poate pune accent pe veridicitatea experimentului.

În 1992, australianul James Scott a fost dat dispărut timp de 43 de zile în timpul unei escaladări pe Himalaya. Scott a povestit că a supraviețuit cu zăpadă topită, două batoane de ciocolată și o omidă.

Poate că cel mai cunoscut caz rămâne cel al lui Mahatma Gandhi care a supraviețuit 21 de zile, în cadrul unui manifest civic din 1940, luând doar câteva înghițituri de apă. La acea dată având vârsta de 74 de ani.

Durata de supraviețuire fără hrană este mult influențată de factori precum greutatea corporală, variații genetice, alte asptecte ale sănătății, dar, cel mai important, de prezența sau absența deshidratății – a explicat doctorul Alan D. Lieberson pentru publicația Scientific American.

Sunt greu de obținut date de încredere când vine vorba de înfometare totală la indivizi sănătoși care primesc hidratare adecvată. Sunt studii bine documentate care au raportat supraviețuitori ai grevelor foamei pe durate de 28, 36, 38 și 40 de zile. Rapoarte din 1981 despre greva foamei făcuta de prizonieri politici împoatriva prezenței britanice în Irlanda de Nord au indicat 10 indivizi care au murit după perioade cuprinse între 46 și 73 de zile.

Înfometarea cu hidratare continuă, în comparație cu înfometarea totală, apare frecvent în cazul pacienților sub supraveghere medicală, dar și de-a lungul istoriei. Supraviețuirea a mai multor luni sau chiar ani în taberele de concentrare și în timpul foametei sunt exemple concrete privind gradul și durata de înfometare, dar din cauza cantității necunoscute de calorii ingerate, nu se poate prezice supraviețuirea.

Organismul poate ajusta metabolismul astfel încât energia să fie conservată și ca individul să poată supraviețui chiar la limită. Abilitatea corpului de a modifica metabolismul nu este pe deplin înțeleasă, dar apare prin modificări ale funcției tiroidei. Acest lucru ar putea explica persistența evolutivă a genelor care provoacă diabet și care în trecut ar fi permis persoanelor să supraviețuiască perioadelor de foamete prin o utilizare economică a energiei.

'All we can do now is wait and hope he has coverage.'În constrast cu înfometarea parțială (cu acces la lichide), se cunosc mult mai multe informații despre supraviețuirea fără lichide. Această situație apare frecvent în două cazuri medicale distincte – la pacienții cu boli în stadiu terminal, a căror susținere artificială în viață nu mai este dorită și în cazul persoanelor care nu mai doresc să trăiască și decid să refuze hrana sau lichidele, chiar dacă viața nu le este amenințată de vreo boală în stadiu terminal.

La pacienții aflați în stare vegetativă persistentă s-a observat că aceștia mai supraviețuiec o perioadă cuprinsă între 10 și 14 zile de la întreruperea tratamentului de susținere artificială. Cu toate acestea, în cazurile în care pacienții erau deshidratați sau suprahidratați, durata de supraviețuire varia între o săptămână și până la trei săptămâni. În situațiile în care indivizii refuzau voluntar hrană sau lichide, moartea rezulta pe un interval de timp similar, deși utilizarea de chipsuri din gheață sau înghițituri mici de apă pentru a reduce senzația de sete poate prelungi puțin timpul de supraviețuire.

Organismul, în lipsa hranei, este obligat să își găsească alte surse pentru a menține nivelul de energie – glucoză – din sânge. Se începe cu descompunerea glicogenului – compus al glucozei, a grăsimilor și, în cele din urmă, a proteinelor. După consumarea depozitelor de grăsimi, organismul va trece la transformarea proteinelor în energie și consumarea proteinelor depozitate în mușchi – aceasta este explicația pentru masa musculară redusă a celor supuși înfometării. Starea organismul se va înrăutății după consumarea și acestor ultime resurse. Înfometarea avansată cauzează cedarea progresiva a organelor și vor apărea simptome ca: halucinații, convulsii, spasme musculare, aritmii, iar într-un final survine moartea.

Există unele persoane care susțin că se poate trăi doar cu aer, soare și bioenegie (energie chi, numită prana). Acest grup se numește Breatharian și susține că au rezolvat problema foametei la nivel global și a bolilor ce țin de alimente și alimentație. Adepții acestui stil susțin ca au renunțat definitiv la hrana convențională, dar că se limitează la a degusta rareori mici porții din diferite alimente. Breatharienii recomandă convertirea graduală: adoptarea unui regin vegetarian, consumarea exclusivă de legume și fructe în stare naturală, renunțarea la pasul anterior pentru a favoriza hrana cu lichide, iar pasul final constă în adoptarea regimului „prana” – înlocuirea hranei fizice cu aer și lumină. Totuși, este vital de precizat faptul că unii adepți ai acestui stil și-au pierdut viața sau au avut parte de complicații medicale grave în încercarea de a se converti: deshidratare severă, insuficiență renală, comă, infarct.
Surse: Scientific American, Sfatul medicului

Daca ti-a placut articolul, urmareste ATLAS GEOGRAFIC pe FACEBOOK

Îți place articolul? Distribuie-l prietenilor tăi!